Traducere de Octavian Cocoş
Nu trebuia ca uşa s-o deschizi,
Dar intră-acum, să vezi pentru ce fleac
Te-ai amăgit... Cristale sau oglinzi
De profeţit nu sunt, comori ce-ţi plac
Sau capete de doamne ce-au murit
De-aceeaşi lăcomie ca şi-a ta;
E doar ce vezi... Nimic deosebit:
Odaia-i goală şi aşa va sta.
Din viaţa mea atât am mai păstrat,
Ca nimeni să nu ştie ce-am avut;
Şi-n noaptea asta tu m-ai profanat
Când pragul fără jenă l-ai trecut,
Deci chipul nu mai vreau să-ţi văd deloc.
Îţi las odaia; eu... plec în alt loc.
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.